Alocuțiunea Secretarului de Stat Victor Opaschi la împlinirea a 30 de ani de slujire arhierească a Preasfințitului Episcop Luchian al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timișoara - 28 septembrie 2014

Doresc să Vă adresez sincere felicitări, urări de bine și La mulți ani! pentru împlinirea a treizeci de ani de arhierie. În calitate de secretar de stat pentru Culte apreciez în mod deosebit activitatea Bisericii Ortodoxe Sârbe din România aflată sub păstorirea Preasfinției Voastre. Deși numărul credincioșilor nu este foarte ridicat în comparație cu al altor culte religioase din țara noastră, membrii comunității creștinilor ortodocși sârbi sunt extrem de dinamici și de implicați în viața socială a parohiilor lor.

Dincolo de acest aspect, mă simt îndatorat să enunț istoria comună care ne leagă. E vorba de o istorie deopotrivă etnică, politică, dar și religioasă. Cele două popoare au avut întotdeauna legături foarte apropiate și chiar personalități comune. Istoria poporului român și istoria celui sârb sunt extrem de îngemănate mai ales în zona Banatului. Cred că nu există în întreaga istorie a Europei două popoare care, indiferent de epocă, să se fi înțeles atât de bine și să fie în atât de dese situații, aliate. Banatul aproape că și-a format de-a lungul timpului o identitate proprie la intersecția dintre cultura românească și cea sârbească. E vorba de două culturi care nu s-au resorbit una în cealaltă, ci fiecare și-a păstrat propriile caracteristici datorită elementului comun, care a fost și este ortodoxia, modelând în chip fericit identitatea bănățeană.

Pe teritorul României, sârbii trăiesc de mai bine de un mileniu şi astăzi ei reprezintă una dintre cele mai vechi diaspore sârbești din lume. Meleagurile pe care le locuiesc încă din Evul Mediu au fost amprentate prin numeroase monumente foarte valoroase - cum ar fi mănăsirile şi bisericile, şcolile, bibliotecile şi alte instituţii de cultură.

Ortodocși români și sârbi din Timișoara resimt, poate cel mai bine, unitatea religioasă de secole dintre cele două popoare pentru că au posibilitatea de a se închina la moaștele sfântului Iosif în catedrala ortodoxă românească din capitala Banatului. Sfântul Iosif de la Partoș, mitropolit al Timişoarei și a toată Tara Banatului la jumătatea secolului al XVII-a, fost canonizat în anul 1950 atât de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cât și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Ne putem gândi apoi la faptul că pentru multă vreme Ardealul a fost sub ascultarea canonică a Mitropoliei de la Karlovitz. Exemplele pot continua nu doar în spațiul bisericesc, ci și în domenii precum arhitectura unde îl putem evoca pe Emilijan Josimovici, născut la Moldova Veche din părinți sârbi și recunoscut astăzi drept primul arhitect al Belgradului, cel care a reconstruit capitala Serbiei, după eliberarea defintivă de sub Imperiul Otoman, în 1867.

Preasfinția Voastră,

Pluralismul etnic, cultural și religios al Banatului nu este o cucerire a multiculturalismului postmodern. E, mai degrabă, un ethos dezvoltat prin întâlnirea dintre două popoare prietene de-a lungul a secole de bună conviețuire.

Ne exprimăm speranţa că tradiţionala prietenie şi solida colaborare dintre popoarele român şi sârb se vor reflecta cât mai curând în dialogul şi cooperarea dintre bisericile noastre tradiţionale, în beneficiul prezervării identităţii spirituale a românilor şi sârbilor din ambele ţări.

Astăzi sârbii ortodocși din România sunt recunoscuți și protejați de statul român drept cult religios cu mare importanță istorică, dar dinamica vieții religioase este meritul Preasfinției Voastre ca păstor arhieresc al acestei comunități. Preasfinția Voastră, Vă doresc ani mulți și fericiți, să aveți puterea de a împlini tot ceea ce V-ați propus în calitatea de arhipăstor al sârbilor ortodocși din România.