Mă bucur să vă fiu din nou alături la conferinţa anuală organizată de Asociaţia Conştiinţă şi Libertate, în colaborare cu Comisia Juridică din Camera Deputaţilor şi cu partenerii internaţionali. Acest eveniment, care se desfăşoară an de an, reunind personalităţi marcante din lumea politică, academică şi religioasă a devenit, cred, un forum important de dezbatere a problemelor actuale ale vieţii social-religioase, pe baza valorilor care ne unesc: respectul pentru demnitatea umană, libertatea de conştiinţă şi religie, toleranţă şi pentru pluralismul social şi religios.

 Acum, când ne confruntăm cu noi provocări la adresa valorilor şi solidarităţilor europene, este mai important ca niciodată să ne reamintim valorile care ne unesc. Pe aceste valori se întemeiază identitatea noastră ca popor şi ca parte a comunităţii europene. Am ajuns într-un nou punct de cotitură al istoriei noastre. Pe de o parte, ofensiva fundamentalismelor chiar pe teritoriul european ne ridică o nouă problemă de securitate, pe care suntem datori să o rezolvăm împreună. Pe de altă parte, noul val de migraţiune din Orientul apropiat, dar şi din Africa aduce în Europa o populaţie refugiată din calea ororilor războiului, terorismului fundamentalist şi a sărăciei care, împreună, privează persoana umană de drepturile şi libertăţile sale cele mai elementare. Este o dublă traumă cu care Europa se confruntă şi căreia trebuie să îi facem faţă rămânând solidari, reafirmându-ne public şi angajându-ne o dată în plus să respectăm acele valori fundamentale care au făcut din Europa un spaţiu al speranţei într-o viaţă paşnică, liberă şi demnă.

 În calitatea mea de secretar de stat pentru Culte, voi vorbi aici în primul rând despre experienţa românească, despre ce face ca în România să fie articulat pe valorile libertăţii de conştiinţă şi religioase un model pozitiv de convieţuire interconfesională şi interreligioasă şi de implicare a cultelor în societate.

Libertatea de conştiinţă şi religioasă sunt în primul rând libertăţi individuale, iar Statul român îşi asumă garantarea lor prin constituţie, ca şi prin Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, tocmai pentru că acestea contribuie, alături de celelalte drepturi şi libertăţi, la edificarea conştiinţei de sine a unei comunităţi, a unei naţiuni. Statul nu are căderea de a reglementa doctrine religioase sau reguli de cult, însă este dator să protejeze libertatea conştiinţei ca libertate individuală. Soluţia găsită în România, cea a neutralităţii statului în materie de religie este, cred, una foarte potrivită, pentru că ne fereşte de excese, de extreme, de abuzuri şi, la o adică, de fanatisme. Nu cred că românii iubesc fanatismele, indiferent de natura lor, pentru că istoria i-a învăţat că toleranţa şi respectarea Celuilalt, acceptarea pluralismului şi a diferenţei sunt ancore ale păcii.

 După cum ştim, România are particularitatea de a fi o societate cu o mare deschidere către spiritualitate, iar aceasta nu numai din cauza parantezei totalitare. Românii, indiferent de credinţele lor religioase ori de convingerile lor exprimă nu doar în momentele de criză, cum a fost recenta tragedie de la clubul „Colectiv”, ci şi în viaţa de zi cu zi o mare nevoie de transcendent. Credinţa este dătătoare de speranţă, de mângâiere, de putere şi de solidaritate. Ea face parte din sufletul nostru, din identitatea noastră ca societate. Este important că nu uităm aceste lucruri şi să înţelegem că în faţa oricărei crize trebuie să rămânem atașați aceloraşi valori care au făcut ca societatea românească să fie una democratică şi europeană.

 În România, fenomenul religios este viu, este plural, este dinamic şi construieşte în societatea românească solidarităţi, comunităţi legate prin identităţi comune, prin proiecte comune, prin aspiraţii şi interogaţii comune. Comunităţile religioase din ţara noastră sunt unul dintre pivoţii acestor căutări, acestor proiecte, acestor aspiraţii şi interogaţii la care caută să răspundă cu mijloacele lor. Cultele religioase din România sunt foarte active nu doar în planul pur spiritual şi de cult, ci şi în acele domenii în care este mai mare nevoie de speranţă: în spaţiul educaţiei, în întâmpinarea unor nevoi sociale, în economia socială şi nu în ultimul rând în spaţiul cultural.

          Doamnelor şi domnilor,

 Deviza seculară a Parisului, lovit săptămâna trecută atât de brutal de atentatele teroriste, trebuie să fie deviza pe care ne-o asumăm cu toţii: Fluctuat nec mergitur. Forţa Europei, atunci când se confruntă cu furtunile istoriei, stă tocmai în capacitatea ei de a reveni mereu pe linia de plutire. Ori, printre resorturile fundamentale care nu permit corabiei europene să se scufunde se află, alături de celelalte drepturi şi libertăţi, libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă. Europa a fost şi este un spaţiu al pluralismului religios, iar respectarea libertăţii de conştiinţă şi a libertăţii religioase au fost, sunt şi trebuie să rămână pilonii oricărui regim democratic funcţional.

 Victor Opaschi

Secretar de stat pentru Culte